Steaua Bucuresti

Clubul de fotbal Steaua Bucureşti este un club de fotbal din România. A câştigat cele mai multe campionate şi cupe ale României, şi a fost prima echipă din estul Europei şi singura din România care a câştigat Cupa Campionilor Europeni.

Fondat pe 7 iunie 1947 ca „ASA Bucureşti” (Asociaţia Sportivă a Armatei Bucureşti), clubul şi-a schimbat de mai multe ori numele, până la stabilirea numelui „Steaua” în 1961.

Din punct de vedere istoric, Steaua este cunoscut ca şi clubul sportiv al Armatei Române. Cu toate acestea, departamentul de fotbal s-a separat de clubul sportiv în 1998. Din acel moment, singurele legături ale clubului de fotbal cu Armata sunt tradiţia istorică şi stadionul Ghencea, care încă este proprietatea Ministerului Apărării Naţionale.

Istorie

Steaua Bucureşti a luat fiinţă pe 7 iunie 1947, la iniţiativa mai multor ofiţeri ai Casei Regale Române, printr-un decret semnat de generalul Mihail Lascăr, Comandant Suprem al Armatei Regale Române. A primit iniţial denumirea de „Asociaţia Sportivă a Armatei”, devenind ulterior cea mai titrată echipă a României, care deţine în prezent 23 de titluri de campioană a României, 20 de Cupe ale României, 5 Supercupe ale României, o Cupă a Campionilor Europeni şi o Supercupă a Europei.

Clubul a fost format ca o societate sportivă cu şapte secţii, inclusiv de fotbal, antrenat de Coloman Braun-Bogdan. A fost redenumit „CSCA” (Clubul Sportiv Central al Armatei) în 1948, şi CCA (Casa Centrală a Armatei) în 1950. Steaua de astăzi a câştigat primul său titlu de campioană în 1951, sub bagheta fostului locotenent din vremurile naşterii echipei, Gheorghe Popescu I. Din acel an şi până în ediţia 1960-61, CCA a mai cucerit încă 5 titluri de campioană.

În 1949, CSCA a câştigat primul ei trofeu, Cupa României, învingând cu 2-1 în finală pe CSU Cluj. Cu numele „CCA”, echipa a intrat în „lumea bună” a fotbalului românesc, câştigând Campionatul României de trei ori la rând, în 1951, 1952 şi 1953, precum şi prima „dublă” Cupă-Campionat din istoria clubului, în 1951.

Anii 1950 au reprezentat prima epocă de glorie a clubului, în care s-a cristalizat faimoasa „echipă de aur”, care uneori era aceeaşi cu Echipa naţională de fotbal a României. 1956 a fost unul dintre cei mai buni ai clubului, deoarece, pe lângă câştigarea campionatului, echipa, pe atunci antrenată de Ilie Savu, a întreprins un turneu în Anglia, unde a reuşit rezultate notabile în faţa unor echipe de prestigiu precum Luton Town FC, Arsenal FC, Sheffield Wednesday FC sau Wolverhampton Wanderers FC.

La sfârşitul anului 1961 CCA şi-a schimbat numele în „CSA Steaua Bucureşti”. Motivul a fost prezenţa pe stema clubului a unei stele roşii (ceva obişnuit pentru cluburile militare din statele comuniste din Estul Europei), care a fost schimbată într-o stea galbenă, simbolizând tricolorul românesc. În anii ‘60 şi ‘70, Steaua avea să cucerească două titluri pe deceniu, 1962 şi 1968, respectiv 1976 şi 1978, câştigându-şi însă renumele de „specialistă a Cupei”. De asemenea în această perioadă, pe 9 aprilie 1974, actualul stadion al Stelei, Stadionul Ghencea, a fost inaugurat într-un meci amical cu OFK Belgrad. Până la acea dată, Steaua îşi jucase meciurile de acasă pe Stadionul Republicii şi pe „23 august”.

Sub conducerea antrenorilor Emeric Jenei şi Anghel Iordănescu (antrenor secund), Steaua a impresionat în campionatul 1984-1985, câştigându-l după o pauză de şase ani. A urmat cel mai spectaculos sezon de cupe europene din fotbalul românesc. După ce a eliminat pe Vejle BK, Budapest Honvéd FC, Kuusysi FC şi pe RSC Anderlecht, Steaua a devenit prima echipă din România care a ajuns într-o finală europeană. Pe 7 mai 1986, pe stadionul Ramón Sánchez Pizjuán din Sevilla, campioana Spaniei, FC Barcelona, era cotată cu prima şansă, dar după prelungiri în care scorul a rămas 0-0, legendarul portar Helmuth Duckadam a apărat patru penalty-uri la rând, contribuind decisiv la victoria Stelei cu 2-0. Steaua a devenit astfel prima echipă din Estul Europei, şi singura dintr-o ţară comunistă, care a câştigat trofeul continental suprem. Steaua şi-a trecut în palmares şi o Supercupă a Europei, câştigând în 1987 finala cu Dinamo Kiev, printr-un gol marcat de Gheorghe Hagi.

Contrazicându-i pe cei care considerau câştigarea Cupei Campionilor Europeni de către Steaua un fenomen izolat, Steaua a rămas la cel mai înalt nivel în fotbalul european de la sfârşitul anilor ‘80, ajungând în semifinala CCE în sezonul 1987-88, şi în finala aceleiaşi competiţii în 1989, pierzând însă cu 4-0 în faţa lui AC Milan. Pe lângă aceasta, Steaua a mai câştigat patru titluri naţionale (1985–86, 1986–87, 1987–88, 1988–89) şi patru cupe ale României (1984–85, 1986–87, 1987–88, 1988–89). De asemenea, din iunie 1986 până în septembrie 1989, Steaua a stabilit un record de 104 meciuri fără înfrângere în campionatul intern, doborât la nivel mondial, dar încă valabil pe plan european.

Revoluţia română din 1989 a însemnat trecerea de la o economie complet controlată de către stat la una liberă de piaţă, şi, prin urmare, mulţi dintre jucătorii din echipa anilor ‘80 s-au transferat la cluburi bogate din Occident. Bazându-se pe noua generaţie de jucători, Steaua a revenit în prim-planul fotbalului românesc, câştigând campionatul de şase ori la rând, între sezoanele 1992-1993 şi 1997-1998, egalând astfel performanţa echipei Chinezul Timişoara, din anii ‘1920. A câştigat de asemenea trei Cupe ale României, în sezoanele 1995-96, 1996-97 şi 1998-99. Pe plan internaţional, Steaua s-a calificat de trei ori la rând în Liga Campionilor (noul format al Cupei Campionilor Europeni), între 1994-95 şi 1996-97, fiind momentan singura echipă din România care a participat în această competiţie.

În 1998, clubul de fotbal s-a separat de CSA Steaua şi şi-a schimbat definitiv numele în FC Steaua Bucureşti, clubul fiind condus de către omul de afaceri Viorel Păunescu, care a gestionat prost finanţele clubului, care a intrat în datorii. Lui George Becali, alt afacerist, i-a fost oferită funcţia de vice-preşedinte, cu speranţa că va investi îndeajuns de mulţi bani în club. Becali a ajuns să deţină majoritatea acţiunilor în 2002, transformând compania guvernantă în una publică în 2003. Deşi contestat de către o parte a suporterilor, Becali a introdus diverse planuri manageriale pentru club, ajutat pentru un timp şi de fostul preşedinte executiv Mihai Stoica.

Sub conducerea fostei glorii italiene Walter Zenga, Steaua s-a calificat în grupele Cupei UEFA în sezonul 2004-05, Zenga calificând o echipă românească în „primăvara europeană” pentru prima oară după 1993 (când tot Steaua a ajuns în semifinalele Cupei Cupelor). Steaua a şi câştigat titlul în 2005, performanţă repetată în sezonul următor, sub conducerea succesivă a antrenorilor Oleg Protasov (iulie-decembrie) şi Cosmin Olăroiu (ianuarie-mai). În sezonul 2005-2006 Steaua a reuşit să ajungă în semifinalele Cupei UEFA, fiind eliminată la limită de Middlesbrough FC, după ce trecuse de Rapid Bucureşti într-un sfert de finală „all-Romanian”. Steaua a câştigat Supercupa României în iulie 2006, trofeul cu numărul 50 din istoria clubului. De asemenea, în sezonul 2006-2007, Steaua s-a calificat în grupele Ligii Campionilor pentru prima dată după 10 ani, performanţă repetată în sezonul următor, după o victorie împotriva echipei BATE Borisov din Belarus.

Tradiţie

Steaua a adus în fotbalul românesc jocul spectaculos, în viteză, motiv pentru care în deceniul al nouălea al secolului trecut - jucătorii roş-albaştri au fost supranumiţi “viteziştii”. Prima perioadă de glorie a Stelei au fost anii ‘50, cu „echipa de aur” care îi cuprindea, printre alţii, pe Apolzan, Ienei, Alecsandrescu, şi care a câştigat de cinci ori Divizia A, şi de patru ori Cupa României. Steaua a dat marea echipă a sfârşitului anilor ‘80, care a câştigat în 1986 Cupa Campionilor Europeni, şi care a evoluat în următorii trei ani la cel mai înalt nivel în Europa, jucând încă o semifinală şi o finală de Cupa Campionilor Europeni. Steaua deceniului al zecelea a câştigat de 6 ori consecutiv Divizia A şi a participat de trei ori la rând în Liga Campionilor.

După 1990, Steaua a continuat să domine fotbalul românesc, câştigand alte 8 titluri de campioană şi reprezentând an de an cu succes România în competiţiile europene. A avut trei participări consecutive în Liga Campionilor, a fost sfert-finalistă a Cupei Cupelor în 1993, şi a atins optimile de finală ale Cupei UEFA în 2005 şi semifinala aceleiaşi cupe în 2006.

În sezonul 2006-2007, Steaua a reuşit să se califice pentru a patra oară în grupele Champions League, fiind singura echipă de club din România care a evoluat în această competiţie. A terminat pe locul 3, sub Olympique Lyon şi Real Madrid, dar peste Dinamo Kiev, dupa 4-1 şi 1-1 cu Dinamo Kiev, 0-3 şi 1-1 cu Lyon şi 1-4 şi 0-1 cu Real Madrid, calificându-se astfel pentru şaisprezecimile Cupei UEFA, unde a fost eliminată de deţinătoarea trofeului, FC Sevilla, dupa 0-2 şi 0-1. Performanţa calificării în grupele Champions League a fost repetată în sezoanele 2007-2008 şi 2008-2009

Jucători remarcabili

De-a lungul timpului, mari fotbalişti ai României, iar, după Revoluţie, şi unii fotbalişti străini de valoare, au jucat la Steaua. Jucători ca Anghel Iordănescu, Marcel Răducanu, Marius Lăcătuş sau Gheorghe Hagi sunt printre cei mai respectaţi de suporterii acestei echipe.

Suporteri

Înfiinţat în 1995, grupul „Armata Ultra” s-a divizat în mai multe grupuri de suporteri care există şi astăzi. Printre acestea se numără „Titan Boys”, „Ultras”, „Tineretului Korp”, „Skins Berceni”, „Nucleo”, „Insurgenţii”, sau mai noile grupuri „Stil Ostil” sau „Vacarm”, „Tradizione”, „Armata 47 Vest”.

În deplasările din alte ţări, suporterii vin la acel meci în număr de cel puţin 100-200. Numărul lor a crescut de la an la an ajungându-se la câteva mii în ultimele sezoane. De exemplu la ultimele deplasări efectuate în Spania, Steaua a fost susţinută de un număr record de suporteri, beneficiind şi de aportul diasporei româneşti din Peninsula Iberică. La partida de la Madrid, împotriva Realului, în noiembrie 2006, peste 15.000 de suporteri ai roş-albaştrilor au luat loc în tribunele stadionului “Santiago Bernabeu”.

Recorduri

„Pedigree”-ul Stelei este arhicunoscut pentru iubitorii de fotbal din România. Cu nu mai puţin de 60 de sezoane petrecute în Liga 1, este una dintre cele trei echipe româneşti care au jucat doar în prima ligă română, alături de FC Dinamo Bucureşti (59 de sezoane) şi FCU Politehnica Ştiinţa Timişoara (6 sezoane). În acelaşi timp, Steaua este deţinătoarea recordului actual de campionate naţionale (23), cupe naţionale (20) şi supercupe naţionale (5). Între 1993 şi 1998, cele şase titluri câştigate la rând au egalat recordul stabilit de Chinezul Timişoara în anii 1920. Pe plan internaţional, este singura echipă din România care a câştigat o cupă europeană (Cupa Campionilor Europeni în 1986 şi Supercupa Europei în 1987), sau care s-a calificat într-o finală UEFA (Cupa Campionilor Europeni în 1986, respectiv 1989).

Timp de 3 ani şi 3 luni (iunie 1986 - septembrie 1989), Steaua a strâns 104 meciuri fără înfrângere în campionat, stabilind pe atunci un record mondial (în prezent depăşit), şi un record european care încă nu a fost doborât. De asemenea în liga naţională, Steaua a strâns 112 meciuri fără înfrângere acasă, între noiembrie 1989 şi august 1996. Seria de 17 victorii consecutive în campionat a fost egalată doar de Dinamo.

Tudorel Stoica este jucătorul cu cele mai multe prezenţe pentru Steaua în Liga 1, un record dificil de doborât. Golgheterul „all-time” al Stelei în campionat este Anghel Iordănescu, cu 146 de goluri înscrise. Alte recorduri au fost stabilite de foşti jucători precum Dorinel Munteanu (cele mai multe selecţii în echipa naţională - 131) sau de Gheorghe Hagi (cele mai multe goluri pentru echipa naţională - 35; de asemenea cele mai multe prezenţe ale unui jucător român în cupele europene - 93). La vremea respectivă, transferul lui Hagi a stabilit recordul pentru suma de transfer din liga internă către un club străin, cu 4.300.000 de dolari plătiţi de Real Madrid CF Stelei în 1990.

“Presiune la Steaua? Păi cred că Steaua a mai adăugat un jucător pe lista UEFA prin venirea mea aici. E normal să existe presiune la Steaua, este o echipă de la care tot timpul se aşteaptă foarte mult. Acum, că s-au făcut şi mai multe investiţii, este normal ca pretenţiile să fie şi mai mari, însă pentru mine acest lucru nu va fi niciun impediment atunci când voi fi în teren”, a spus Ogăraru.

“Cum spuneam acum şase-şapte luni, vreau să facem la Steaua o echipă gen Arsenal, o echipă de tineri, care să joace în viteză. Apoi am schimbat şi am spus că vreau ceva gen naţionala Spaniei. Cu ce jucători au venit acum, ne apropiem de acel vis, să jucam ce jucam pe vremuri, să spulberăm adversarii”, a spus finantatorul Gigi Becali.

“Nu este problema mea ce zice domnul Iancu. Nu ştiu dacă Mircea Sandu primeşte bani. Problema fotbalului sunt comisiile. Dacă schimbă comisiile, nu mai sunt probleme. E foarte important ca forurile de judecată să fie independente. E ca la justiţie: dacă judecătorii sunt independenţi, ce mă interesează pe mine cine e ministrul justiţiei? Aşa şi cu Sandu!” a declarat Becali.

“Am venit aici, dar nu pot să promit decât că voi munci mult. Voi face tot posibilul să câştigăm meciuri. De abia aştept să joc în Liga Campionilor” a declarat jucătorul venit de la CFR.

“Am plecat la Ajax pentru a juca în Liga Campionilor, dar nu am reuşit acest lucru. Steaua a jucat şi va mai juca acolo aşa că m-am întors aici. Dacă aş fi fost jucător de bază acolo nu aş mai fi acum la Steaua. Am venit să muncesc pentru postul meu de fundaş dreapta, aici am mai mari şanse să fiu titular” a spus Ogăraru

Acesta a mai completat că a întrebat şi pe ceilalţi jucători de oportunitatea transferurilor lui Ogăraru şi Semedo. “I-am întrebat ce părere au şi au fost foarte încântaţi, mai ales de venirea lui Semedo”

“Mă simţeam mic când luam bătaie de la Lyon sau de la Real cu 3 sau 4 goluri. Am o imagine în Europa, nu toţi sunt ca mine. Vă daţi seama că nu îmi place când veneau şi mă băteau aşa. Vine unul şi mă bate la mine la masă. De aceea o să fac echipă puternică şi cred că vom trece de grupele Ligii Campionilor.” a spus Becali

“Semedo e febleţea mea, de mult îl doream, mă bucur că am reuşit să îl iau” a declarat Becali, care a continuat să îi prezinte şi pe bolivianul Pedriel şi pe George Ogăraru. “George nu mai are nevoie de prezentare, iar pe Pedriel l-am adus fiindcă poate fi noul atacant senzaţie din Ghencea.” a declarat patronul stelist